DESPRE ENTUZIASMUL PAGUBOS SI EUROSCEPTICISMUL CA ESCROCHERIE

3

March 18, 2013 by diplomatiepublica

Dan Dima DP 6

Nu pentru ca in ultimii 50-60 de ani am fi excelat in a rezona cu lumea din jurul nostru, dar cele mai recente probe de inconsecventa asumata parca depasesc orice limite (de bun simt, de acceptabilitate si de decenta).

Voi evita sa ma duc prea mult in urma, desi ocazii ar fi suficiente, ci voi invoca momentele admiterii Romaniei in NATO si mai apoi aderarea tarii la Uniunea Europeana – ambele care s-au produs pe un fundal aproape isteric de sustinere partea societatii romanesti, fireste in totala necunostinta de cauza. Daca la momentul aderarii in sine si in perioada de pre aderare ar fi spus cineva ca romanii se vor metamorfoza in presupusi “euro sceptici”, probabil ca audienta ar fi bufnit in ras, desi, rational ar fi fost ca aderarile si admiterile noastre sa se fi produs cu atentie sporita, cu evaluari si prospectii, in cunostinta de cauza si de ce nu, cu un anumit tip de scepticism din partea oamenilor, a romanilor care primeau zilnic calupuri de promisiuni pe care abia le asimilau cu mare greutate, de multe ce erau. Practic faceam rimii pasi topaind pe o cale noua, pe o cale plina de promisiuni dar totusi, pe o cale necunoscuta.

Nu s-a intamplat asa pentru ca de fapt, aderarea la UE cel putin, insemna pentru omul de rand obtinerea unui statut, a unor libertati semnificative, a reprezentat pentru multi dintre noi un stimul valoros pentru stima de sine. O atitudine circumspecta, rece, lucida, si calculata la momentul aderarii ori chiar in perioada premergatoare, cu certitudine, ar fi conferit Romaniei si romanilor o imagine reala, nehiperbolizata, cu privire la asteptarile pe care merita sa le avem, dar si conditii factuale de aderare poate mai aproape de interesele noastre. Toate acestea ne-ar fi zugravit, cu siguranta, altfel in exterior.

Nesansa noastra a fost ca teme precum admiterea in NATO sau aderarea la UE au devenit obiective de politica interna, iar mizele politice interne au devenit corespondente cu aceste teme. Asa se face ca discursul politicienilor romani, atitudinea lor publica, atitudinea presei si a formatorilor de opinie, au supraincarcat si supradimensionat semnificatia atingerii acestor obiective. Multe dintre capitolele de negociere ne pun astazi in situatii dintre cele mai hilare, poate si pentru ca s-a negociat in graba, s-a negociat de dragul ajungerii cu orice pret la finalul negocierii si pentru ca, pe scurt, entuziasmul imbecil a luat locul luciditatii. Astazi orice lamentare pe acest subiect este futila si lipsita de orice sens.

SIGLA DP

Aderarea in urale a fost cu siguranta o surpriza pentru Uniune, iar din entuziasmul nostru si al altora ca noi, constructia europena si-a reincarcat bateriile. Mesajul pe care l-a transmis Romania inauntrul granitelor, dar mai ales afara, nu a fost unul favorabil neaparat – noi recunoscand adesea cat de putin ne trebuie ca sa ne inveselim si in egala masura aratand cat de inconstienti putem fi, bucurandu-ne inainte de a afla cat si cum ne costa aceasta asociere.

In realitate, romanul de rand se bucura pentru ca Romania devenea “de acelasi fel” cu acele state in care si-ar fi dorit si inca isi mai doreste sa se fi nascut, se bucura pentru ca putea calatori nestingherit si pentru ca toate granitele europene se prabuseau in fata calcaturii lui apasate si se mai bucura pentru ca “se auzea” ca noul stapan al romanului este boier cu stare si cu obicei de a imparti frecvent bani in stanga si in dreapta cu mana larga si fara sa intrebe (spera el…) ce s-a ales de banii “cadou”. Vreme lunga dupa aderare romanul de rand se culca in minte cu banii stapanaului de la Bruxelles si tot cu ei in minte se trezea dimineata.

Cu timpul, insa, toate asteptarile romanului nostru s-au metamorfozat in deziluzii, Uniunea fiind de fapt un spatiu de competitie cu reguli, cu sanse egale pentru toti si nicidecum o societate caritabila ori un mamut institutional alienat mintal, orb si surd.

Toata acesta noua realitate, impulsionata sanatos de mediul politic intern a ajuns sa dezvolte astazi in Romania ceea ce la inceputuri era de neimginat – euro sceticismul. Va vine sa crede sau nu, astazi romanii sunt in mare masura … euro sceptici.

Euro scepticismul nostru, precum nationalismul nostru arhaic si malign, apare in forma cea mai nepotrivita la momentul cel mai nepotrivit. Asa cum spuneam mai sus, nu ar fi fost deloc rau sa fi fost ceva mai lucizi, mai sceptici si mai calculati in procesul de aderare. Daca, insa, Romania va incuraja, la ani buni dupa aderare, cea mai firava forma de scepticism cu privire la Europa, atunci perceptia ei internationala va suferi prejudicii ireparabile si de o consistenta si profunzime cu care inca nu ne-am intalnit pana astazi. Oricine si oricand ne poate intreba, in aceste conditii, ce ne mai tine astazi in Europa daca cetatenii tarii doresc altceva si oricand ni se poate imputa faptul ca Europa nu poate investi intr-o tara indecisa cu privire la parcursul ei european.

Vorbeam despre euro scepticismul ca escrocherie si nu este un termen ales doar pentru a atrage atentia. Cum altfel se poate numi euro scepticismul romanului care amesteca in ceai zaharul primit de la UE injurand Uniunea carei l-a dat gratis si cum se pot numi decidentii care pe de o parte se plang ca nu le ajung banii primiti de la Uniune iar pe de alta parte blameaza Uniunea, incurajeaza nationalismul izolator si promoveaza o specie ciudata de euro scepticism cu banii de la Uniune in buzunar??

Mesajul public international pe care Romania il transmite astazi este contradictoriu si inselator – cand a mintit Romania si cand spune adevarul? Care este momentul in care “partenerii” Romaniei se pot baza pe decizia si cuvantul Romaniei si cand trebuie sa faca abstractie de aceste hachite? Ma gandesc ca o pozitie chiar si reticienta la Uniunea Europeana ar fi fost prefrabila decat acest clivaj neserios. Ce afecteaza aceasta stare de fapt? Ambele ingrediente ale imaginii Romaniei – credibilitatea, pentru ca nu facem ceea ce spunem ca facem si reputatia, pentru ca facem prost ceea ce ne-am asumat si am inceput sa facem. Mi-e teama ca nu exista nici o maniera tehnica, de diplomatie publica, de comunicare sau de public relations care sa vindece ranile provocate de aceasta zbatere bezmetica.

Haideti sa ne intelegem, sceptici au fost si sunt inca britanicii, sceptica a fost si este Elvetia, cu scepticism privesc Europa tarile din Nord, cu luciditate si scepticism au aderat Polonia si Ungaria. Si pentru ca a venit vremea sa vorbim iarasi despre Polonia – poate e bine sa stiti ca aceasta tara si-a construit campanii sectoriale de diplomatie publica pentru intarirea credibilitatii si reputatiei, atat pentru perioada pre aderare, cat si pentru perioada post aderare, atat pentru opinia publica europeana, cat si pentru mediul decizional de la Bruxelles – si va spun acestea, pentru a gasi raspunsul la status ul unor tari precum Polonia de astazi.

Foarte onest, euro scepticismul nu este cu nimic mai putin valoros decat curentul pro european, insa a fi pro europeni pentru beneficii si euro sceptici cand e vorba despre obligatii si indatoriri, se cheama intr-un fel anume – daca imi dati voie, asta nu mai este o simpla inconsecventa ci o forma abjecta de escrocherie balcanica ieftina.

Nimeni nu cere nimanui sa ramana consecvent unui principiu daca acel principiu se dovedeste a fi pervers si toxic pentru interesele sale, insa a deveni euro sceptic de suparare ca nu ti-ai indeplinit propriile tale angajamente in baza carora ai obtinut in avans unele beneficii (pe care fireste ca acum le negi), parca nu este tocmai onest.

Respectul romanilor fata de noua lor familie europeana nu difera cu nimic de respectul romanului traitor in tara fata de rudele care traiesc si muncesc in strainatate – atunci cand rudele se anunta ca vin cu sacosa plina, romanul se bucura, topaie si povesteste ce oameni deosebiti sunt cei care-l vor cadorisi, iar cand cadoul se consuma si rudele sunt la ele acasa, departe, romanul este in stare sa le nege apartenenta la aceasta natiune si drept consecinta sprijina cu seninatate amputarea unor drepturi fundamentale pentru romanii de afara, precum dreptul la vot. Halal caracter!

Ceea ce as vrea sa se retina este ca daca oricare alta perceptie pe care ne-o construim in strainatate, din prostie sau neglijenta, se poate corecta intr-un timp mai lung sau mai scurt, euro scepticismul acesta conjunctural pe care il inganam astazi in minte si pe buze, arde la buzunare contribuabilul occidental, cetateanul care ne-a primit la el in oras, la el in casa si la el in firma si tare mi-e teama ca trebuie sa fim foarte atenti, cand, unde si cum dezamorsam acest pericol gigantic pentru imaginea si viitorul tarii si al natiunii romane!

Dan Dima

Advertisements

3 thoughts on “DESPRE ENTUZIASMUL PAGUBOS SI EUROSCEPTICISMUL CA ESCROCHERIE

  1. nimrod says:

    Eu nu cred, totuşi, că ne paşte vreun pericol gigantic. USL-ul se va duce de-a dura la primul semn de îngrădire a libertăţii de mişcare a românului de rând, că asta e ideea, fiindcă vremea când poporul român călătorea în Europa civilizată doar prin reprezentanţii săi care aveau poaşapoarte diplomatice sau de serviciu, s-a dus.
    E drept, faţă de cum se exprimă şi acţionează în plan extern guvernul Ponta până şi băieţii ăia de la Tiraspol sunt mai pro-europeni da’ asta nu înseamnă să ne panicăm. Orice guvernare poa’ să pice când îi e lumea mai dragă. Era să scriu Dragnea… 🙂

  2. ARKADASH says:

    Fara indoiala , aveti dreptate domnule Diaconescu. Dar noi, oamenii de rand, populatia sau prostimea -cum le place unor liberali sa spuna – noi ce putere avem sa stopam acum raul facut? Ca de platit ,noi vom fi cei care vor achita ”nota de plata” a diletantismului sau imbecilitatii unei categorii de politicieni. Si atunci, vorba lui Tudor Gheorghe – IAR O LUAM DE LA CAPAT?….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: