CINE POARTA VINA PENTRU REPUTATIA ROMANIEI MODERNE?

2

March 20, 2013 by diplomatiepublica

Dan Dima DP 9

Deseori am auzit in tara oameni mai bine sau mai putin bine pregatiti, mai indreptatiti sau mai putin indreptatiti , insa toti celebri datorita iesirilor dese la Tv, lamentandu-se pe tema REPUTATIEI tarii.  Aici “criticii” se impart in doua mari categroii distincte – fariseii jalnici, cei care se lamenteaza ca avem o reputatie nemeritata si fariseii cu pretentii, adica aceia care care spun ca avem o reputatie meritata/ in ambele cazuri reputatia clamata fiind una jalnica si de cele mai multe ori extrem de slaba.

Evident ca aprecierile “din piata” (ce bine se potriveste aici sintagma), sunt subiective si facute dincolo de orice analiza serioasa ca sa nu mai punem in discutie expertiza – de cele mai multe ori aceasta tema apare in spatiul public in cheie politica si tot pe seama politicii se stinge.

Acum, din punct de vedere strict tehnic, pentru consumatorii autentici de gen, lucrurile stau substantial altfel, iar considerentele de apreciere sunt in mod natural mult mai complicate. Putem spune, ca principala cauza pentru care Romania sau oricare alta tara ca Romania, are o perceptie de acest tip este lipsa de perceptie cu privire la reputatie si mai putin o reputatie autentic proasta. Sigur ca exista o serie de exemple de state cu reputatii foarte puternic conturate, insa reputatii, de asemenea, foarte proaste.

Stiintific s-a sintetizat ca reputatia are mare legatura cu pozitionarea tarii in perceptia si sistemul de apreciere al oamenilor – asadar, pozitionarea poate fi centrala (cazul fericit) sau marginala (cazul mai putin fericit si poate si cel mai comun pe glob). In afara unor situatii strict particulare, oamenii isi focalizeaza atentia, in principiu, asupra unui numar de maxim 15 tari (exceptand propria lor tara) – acestea fiind statele vest europene, statele vorbitoare de limba engleza la care se adauga Japonia si Brazilia – acestea sunt pentru marea majortate a pamantenilor statele pozitionate central in perceptia lor. Asa stand lucrurile, la modul general, restul de peste 150 de tari, vrem – nu vrem, se pozitioneaza in perceptia publica internationala intr-o zona marginala. Intrebarea care se pune ar fi: Cum se poate face transferul de perceptie pentru o anumita tara plasata in zona marginala, catre una centrala? Raspunsul cel mai simplu  este “greu sau aproape imposibil de realizat!”.

Daca se analizeaza aceasta situatie la scara mai mica – reducandu-se intreg sistemul de la spatiul global la cel regional sau continental cel mult, atunci pot fi extrase cateva cauze majore care plaseaza o anumita tara intr-o zona de perceptie marginala – caz relevant si bine de retinut  si pentru Romania:

In primul rand, acest gen de state sunt lipsite de ceea ce in vanzari se numeste “consumer touch-points” – adica oamenii pur si simplu nu dau multe sanse de a intra in contact cu aceste tari, cu produsele lor si cu populatia acestora. Fenomenul se intalneste in cazul statelor care si-au capatat independenta relativ de curand ori au trait intr-o stare de izolare internationala precum Romania, din cauza unor regimuri restrictive precum a fost regimul comunist. Acest tip de state sunt relativ putin conectate la reteaua turistica consacrata, si se poate observa ca prefera in mod special afacerile  manevrate de stat (sau de oameni ai statului), afacerile in domeniul industrial, afacerile in domeniul resurselor naturale – adica genul de afaceri care se produc departe de ochii opiniei publice, departe de oamenii obisnuiti si fara prea multa transparenta pentru media interna si cu atat mai putin pentru media internationala.

Cartile de istorie ale acestui tip de state nu sunt citite de cetatenii obisnuiti ai altor state numai si pentru ca ele nu vorbesc despre “voci” relevante la nivel mondial, despre oameni care prin personalitatea si actiunile lor, au intors pe dos istoria omenirii. Poate ca aici se impune si observatia ca pentru o asemenea stare de fapt nici statele in cauza si nici istoria lor, nu poarta nici o vina!

Prin forta imprejurarilor, aceste state produc preponderent “cantitate” culturala contemporana si mai putin “calitate” culturala – iar atunci cand aceasta regula se contrazice de catre realitate, ori sistemul se grabeste sa aplatizeze performanta, ori necunoasterea practicilor de promovare sufoca orice sansa de promovare.

Marea majoriate a statelor din categoria celor care “se bucura” de o perceptie marginala se caracterizeaza printr-un nefericit exercitiu secular de sufocare a performantei personale si individuale – ele prefera sa se reprezinte prin istorie (pe care o pot formula intr-o varianta inofensiva), prin peisaje si cladiri si mai putin prin oameni si prin performanta unor oameni carora societatea sa trebuiasca sa le recunoasca ceva. Nesiguranta sistemelor politice din astfel de state genereaza un fel de reflex de teama in fata celebritatii pe care o percepe in mod denaturat drept o amenintare  – celebritatea in astfel de state se traduce prin putere, iar puterea nu se imparte. Din alta perspectiva privind lucrurile, exista un cliseu al presei occidentale care spune ca oamenii prefera povesti cu oameni si ca una dintre cele mai mari erori ale satelor este sa se promoveze prin elemente lipsite de suflet. Un pianist de renume mondial (cum ar fi Bogdan Ota), un arhitect roman celebru, interpretii sau compozitorii unor melodii de succes international, poate chiar un presedinte deosebit de charismatic – pot face pentru reputatia unei tari si pentru identiatatea ei mai mult decat pot face un munte sau o cladire. Pana la urma oamenii admira perspectiva – oamenilor le este mai simplu sa se transporte in viitor decat in trecut, iar elementele cu suflet, inevitabil …au un viitor.

O alta categorie aparte de cauze pentru o perceptie marginala a reputatiei este aceea ca unele state au sansa si nesansa concomitent de a se afla “pe aceeasi scena cu alti celebrii si puternici”. Este in natura umana ca cei mai puternici sa evite sa imparta puterea si celebritatea cu altcineva. Acelasi lucru se intampla si cu statele care sunt pozitionate, fatalitate, geografic in regiuni si spatii cu hi – profile. Este cazul Romaniei in spatiul european si cazul unor state sud americane in contextul continental atat de diferit si totusi atat de similar.

Multe dintre statele despre care vorbim astazi, nu au facut nimic concret si nimic sistematic – profesional pentru a comunica in exterior date despre reputatia lor – aceste state nu au o strategie pusa la punct pentru reprezentarea in exterior, o strategie care sa sincronizeze mesajul guvernamental cu cel de business si acela al societatii, mesajul cultural ori cel al politicilor. Aceste state cel mai des apeleaza la campanii de branding, campanii deosebit de costisitoare care se deconteaza din banul contribuabilului, isi promoveaza prin spoturi la televiziuni ofertele de turism, insa toate acestea, din pacate, nu intra in categoria “a face ceva”. Genul acesta de state nu coaguleaza un consens de misiune, de viziune ori de stil – fiecare transmite afara propria lui versiune si face numai ce ii trece lui prin minte, traind cu impresia ca face un mare mare bine tarii. Fals!

In fine, cercetatorii sustin ca statele cu perceptie publica marginala sunt plicticoase, sunt pasnice , nu genereaza eveniment si in general, nu progreseaza in sensul propriu al termenului, mai degraba se lasa trase de angrenajele internationale la care au aderat.

Asadar, in linii mari, acestea sunt cauzele PRINCIPALE si FUNDAMENTALE pentru care un stat precum Romania se plaseaza intr-o zona de perceptie marginala si nicidecum considerente politice contemporane. Dupa cum se poate observa, din fericire, pozitionarea marginala a perceptiei despre reputatie nu prea poate fi imputabila generatiilor active de astazi ci mai curand unor conditii sociale si istorice in care tara este prinsa. Nimeni nu spune insa ca aceasta perceptie marginala nu poate fi totusi depasita si daca nu depasita, macar optimizata – acesta fiind un aspect care tine atat de determinarea cetatenilor romani conemporani cu noi cat si de manevrarea cu prudenta a unor tehnici de diplomatie publia.

Faptul ca societatea romaneasca isi cauta vinovati printre contemporani, nu este un gest iesit din comun – este o forma sociala de conservare naturala, de reactie in fata unor pericole percepute ca fiind iminente, insa trebuie sa constientizam, oricat de tragic ar fi aceasta pentru discursul politic din zilele noastre, ca, din pacate, nu putem arunca vina in spinatea niciunui politician din zilele noastre – fie ca este in opozitie, fie ca este la putere.

 

Dan Dima

 

20 martie 2013

 

 

Advertisements

2 thoughts on “CINE POARTA VINA PENTRU REPUTATIA ROMANIEI MODERNE?

  1. nimrod says:

    …celbri… cu un singur i… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: