UN RASPUNS DIN EST PENTRU REMARCABILUL PROFESOR PHILIP SEIB

Leave a comment

May 20, 2013 by diplomatiepublica

Ori de cate ori, prof. Philip Seib de la USC ( University of Southern California – Center for Public Diplomacy) intreaba, public si retoric cate ceva, este sanatos sa iti raspunzi – atat ca exercitiu mental cat si ca o forma de a ramane conectat la preocuparile expertizei de top din acest domeniu.

Philip Seib

Nu de mult timp am citit pe portalul USCPD o noua si pertinenta intrebare adresata de Phil Seib – Este Diplomatia Publica folositoare sau nu? Evident ca intrebarea se refera la diplomatia publica americana iar beneficiile nete pe care le cauta prietenul meu profesor tot pentru SUA si natiunea Americana ar trebui sa fie.

Trebuie sa recunosc ca intrebarea in sine mi s-a parut initial nepotrivita pentru o tara care practica aceasta “noua diplomatie” cu mare succes de atata amar de vreme si o tara ale arei bugete pentru diplomatia publica sunt astronomice atunci cand le privesti de pe malul nostru de ocean. Pe de alta parte intrebarea mi-a creat disconfort pentru ca in marea de scepticism si indaratnicie a spectrului institutional din Europa de Est, mi-ar fi imposibil sa fac fata si ezitarilor americane.

Inainte de a intra in continutul tehnic al raspunsului meu, as vrea totusi sa imi exprim intreaga apreciere si recunostinta fata de minunatul profesor de diplomatie publica Philip Seib, un om dintr-un milion pe care daca ai sansa sa il cunosti si sa il citesti ai sansa sa devii mai intelept si mai multumit cu tine insuti.

Phil incearca sa ne spuna in pledoaria lui  faptul ca unul dintre vectorii cei mai sanatosi de diplomatie publica ramane schimbul de studenti. Mi-as permite sa adaug chiar ca pe continentul nostru (Europa) aceasta practica dateaza din vremurile Imperiului Roman, atunci cand copiii capeteniilor triburilor de la marginea imperiului erau scoliti la Roma pentru a se putea transforma la un moment dat interlocutori viabili ai educatilor romani. Vremurile au evoluat de atunci iar formele de tranfer de educatie au imbracat forme si continuturi noi.

Revenind la zilele noastre si facand (pe cat posibil) abstractie de consecintele imediate si evidente ale schimburilor de studenti – cele din domeniul expertizei, as evoca ceea ce specialistii in securitate nationala stiu cu siguranta foarte bine – schimburile de studenti sunt, peste timp, punti de o valuare aproape incalculabil de mare pentru cursul evenimentelor si nepretuite pentru vietile unor grupuri de oameni aflati in dificultate. Spre exemplu, decidentii arabi de prin diverse zone ale lumii, zone cu real potential ridicat de risc, au facut candva facultatea la Bucuresti, Iasi, Cluj sau Constanta. Pot deveni acesti oameni interlocutori viabili pentru Romania si invers? Cu siguranta da, indiferent ca ei sunt de partea fortelor comunitatii internationale, fie ca sunt de partea cealalta.

Prezentul, din 1989 si pana astazi arata ca in lipsa unei institutii cu atributii pe zona de diplomatie publica, in lipsa unei strategii care sa vizeze impulsionarea schimburilor de studenti, numarul copiilor arabi care vin sa urmeze o facultate in Romania a scazut dramatic iar perspectiva realizarii unor punti de comunicare viabile viitoare este aproape nula. Intrebarea care se pune in aceste conditii este daca Romania va putea sa joace in viitor acelasi rol de vector credibil de comunicare pe acele zone (Orient, Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat). In conditiile de fata, raspunsul poate fi decat unul – in nici un caz, iar daca astazi Romania va demara un program de intensificare a schimburilor de studenti, rezultatele acestui demers de diplomatie publica nu s-ar putea culege decat peste alti 20 sau 25 de ani.

Din pacate, pentru ca in Romania nu exista o institutie a diplomatiei publice si un buget alocat pentru masurarea perceptiei in strainatate,  nu voi putea contrapune cifrelor lui Phil Seib valori europene, insa mi-e teama ca tot din cauza lipsei de actiune pe domeniul si planurile subsecvente ale diplomatiei publice, rata antiromanismului in Uniunea Europeana este sensibil mai mare decat rata antiamerianismului de 11% relevata de profesorul de la USC. Ceea ce pot spune cu certitudine este ca lipsa mesajelor unitare si credibile provenite din Romania, face ca presa occidentala sa produca aproape exclusiv articole cu continut descriptiv negativ la adresa tarii si natiunii.

Asadar, raspunsul la intrebarea lui Phil  este aproape autoenuntat – da, diplomatia publica isi produce efectele. Fara actiuni de diplomatie publica faptul ca in occident opereaza si trateaza bolnavi mii de medici romani, trece neobservat, faptul ca in Silicon Valey una dintre cele mai puternice si mari comunitati de cercetatori straini sunt romanii si asta ar trece neobservata, faptul ca in occident studiaza astazi sute daca nu mii de copii romani, nu reprezinta un subiect pentru presa occidentala iar facilitatile pe care administratia de la Bucuresti le ofera investitorilor de asemenea pare sa nu reprezinte o stire de interes pentru ziare. Din pacate, da, diplomatia publica este singurul mijloc stiintific si fundamentat care poate scoate in evidenta valor si virtuti, care poate prin mijloace specifice sa cultive credibilitatea si buna reputatie in mediul intaernational.

Fiind insa vorba despre o competitie pe antreprenori, investitori, turisti, consumatori si alte categorii de oportunitati, fiecare stat incearca (sau nu) sa se reprezinte cat mai bine in strainatate.

Spunand toate acestea intrebarea lui Phil Seib se poate transforma in : Putem imagina astazi o participare la competitia internationala fara o prealabila si permanenta preocupare pe zona de perceptie internationala? Fireste, raspunsul este NU!

Modul in care guvernele isi promoveaza pentru credibilizare politicile publice in exterior, modul in care se promoveaza produsele de o anumita origine sau promovarea turismului in sine, promovarea culturii si reprezentarea natiunii in exterior prin virtutile si calitatile ei predominante – toate reprezinta diplomatie publica, iar efectele acesteia nu sunt altceva decat constructia solida a brandului de tara si a identitatii competitive corespondente.

Astazi America are in plus fata de estul Europei, cel putin, oportunitatea de a compara o diplomatie publica ce exista cu una care….incearca sa se faca atractiva administratiilor inca prea circumspecte. America are posibilitatea de a compara rezultatele obtinute pe populatii expuse la diplomatie publica, cu rezultatele obtinute de state care nu detin indemanarea si practica diplomatiei publice. Facand acesta comparatie, este limpede ca America intelege foarte usor cat de folositoare este astazi aceasta noua practica diplomatica si in plus, faptul ca lipsa unei astfel de metodologii stiintifice de reprezentare face inutile alte eforturi si alte rezultate poate remarcabile dar care au nesansa de a ramane anonime si sterse.

Noi, cel putin noi est europenii cred ca trebuie sa invatam din experienta americana si sa aplicam acele mecanisme care se potrivesc specificului si intereselor noastre actuale.

Dan Dima

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: