ROSIA MONTANA – CEL MAI MARE DEZASTRU DE COMUNICARE

Leave a comment

September 19, 2013 by diplomatiepublica

Dan Dima NewspaperDesi refuz cu desavarsire sa comentez in mod serios  aspecte ce tin de “agenda” interna a mediului politic romanesc, voi face o exceptie la rugamintea unor prieteni din presa si va voi spune opinia mea privitoare la chestiunea Rosia Monta, evident din perspectiva comunicarii si a preceptiei publice – atat interne cat si externe.

Gasesc potrivit sa va mentionez ca nu sunt un specialist in domeniul tehnic al extractiei de aur, cum nu sunt specialist nici in domeniul protectiei mediului, deci voi face totala abstractie de aceste elemente in cele ce va voi spune. Luati in considerare asadar ca spre deosebire de cei care aproba sau resping proiectul de exploatare de la Rosia Montana eu nu ma pot lauda ca apartin uneia sau alteia dintre tabere.

Sper sa nu va plictiseasca scurta trecere in revista a teoriei in abstract pe care o aplicam in astfel de cazuri si care este absolut obligatoriu de insusit daca dorim sa discutam serios despre subiect.

Asadar, daca in unele dintre campaniile de comunicare ce tintesc spre angajarea publicului pentru o cauza presupus importanta si relevanta, ne intalnim cu deznodaminte nedorite de tipul “respingerii din partea publicului” ori “plictiseala din partea publicului”, de data aceasta, scuzata sa-mi fie indrazneala, ne aflam in fata unei campanii Rosia Montana Gold Corporation care reuseste concomitent sa atraga si respingere dar si plictiseala, ceea ce va asigur ca este o performanta rar intalnita.

Cred ca v-am mai spus, iar daca am mai spus repetam pentru cei cu care ne-am imprietenit recent, ca in cazul acestui tip de campanie, respectiv la angrenarea, angajarea publicului pentru o anumita cauza, cei care structureaza strategia trebuie (sau ar fi trebuit) sa tina seama de “structura triunghiulara” a echilibrelor intre componentele de campanie. Aceste componente sunt – Obiectivul (ceea ce ne propunem), Resursele (mijloacele) si Actiunile (ceea ce facem efectiv in campanie). Putem asimila aceasta structura a echilibrelor cu un scaun cu trei picioare care daca se rastoarna, avand unul sau doua dintre picioare disproportionate atunci avem de-a face cu rezultatele campaniei Rosia Montana Gold Corporation, iar daca structura are cele trei picioare egale si proportionate, logic, rezultatul de campanie nu are cum sa fie nesatisfacator, iar investitia in campanie si consultanti nu reprezinta bani aruncati pe geam.

Triunghiul nostru este si o masura a onestitatii celor care propun clientului o anumita structura de campanie (si eventual o masura a priceperii lor) dar totodata reprezinta un instrument pe care strategii trebuie sa il inmaneze clientului pentru ca acesta sa se afle in permanenta in control.

Daca Obiectivul, Resursele de campanie si Actiunile sunt dimensionate corect, atunci proiectul propus este FEZABIL, CREDIBIL, APLICABIL SI ATRACTIV.

Relatia intre Obiectiv si Resurse ne spune adesea daca suntem pe drumul cel bun in sensul ca resursele acopera necesitatile atingerii obiectivului ori daca nu cumva Resursele depasesc cu mult necesarul iar obiectivul va parea neserios de mic.

Relatia intre Obiectivele si Actiunile pe care le comitem ne spune daca obiectivele sunt realizabile sau nu si daca nu cumva exista o problema in dozarea de actiune necesara pentru atingerea obiectivelor.

Si in fine, relatia intre Resurse si Actiuni ne spune daca cel care a croit campania este competent, adica ne este semnalat faptul ca resursele si actiunile sunt proportionate sau nu cu rezultatul unor obiective neclare.

Una dintre marile hibe ale campaniei Rosia Montana Gold Corporation este aceea ca publicul roman a fost tinut nepermis de mult cu ochii atintiti spre obiectivele indicate de initiator, care obiective, din pacate, nici ele nu au fost conturate si explicitate corect. De ani de zile RMGC investeste (sau spune ca investeste) sume astronomice, neserios de mari, in zona Rosia Montana, vedem aproape zilnic la TV aceleasi doua trei femei care impletesc ciorapi in loc sa traisca boiereste pe banii sotilor, care soti balesc la usa minei si tot asa… Mesaj lung, neconvingator, o peltea interminabila si dezlanata.

Asadar pornind de la pierderea alignment ului oamenilor, ma intreb cine a avut mai multa dreptate in invocarea solutiei, cei care au cerut o asumare directa si imediata a guvernului sau aceia care au impins solutia catre alte institutii – respectiv Parlamentul, care Parlament sa faca o comisie, care comisie sa mearga la Rosia Montana etc…. Eu cred ca cine a reclamat o asumare rapida si serioasa a Guvernului a avut perfecta dreptate. De ce? Pentru ca eu imi doresc un guvern compromis si pe acest palier? nU Catusi de putin! Pentru ca fiecare secunda de amanare a unui deznodamant nu face altceva decat sa prelungeasca ceea ce s-a prelungit deja prea mult (perioada in care publicul a ramas cu ochii tintiti la obiectiv fara sa se intample nimic), iar pe deasupra, o solutie data de, poate, cel mai putin credibil element de sistem institutional romanesc, Parlamentul, va fi cu certitudine  o solutie lipsita de orice legitimitate.

O alta cauza a esecului campaniei Rosia Montana Gold Corporation este ca obiectivele acesteia sunt prea putin sau deloc vizibile. Totul se intampla la mare distanta de locul in care se construieste si se masoara opinia. Totodata, campania a murit sufocata pentru ca lumea crede prea putin sau deloc in giganti economici care mor de grija unor amarati stabiliti in muntii Romaniei (asadar obiectivele sunt percepute ca fiind prea mici pentru o desfasurare de forte atat de mare).

Mergand mai adanc in analiza campaniei este de verificat daca “ne pasa intr-adevar de cauza invocata” – adica daca audienta este aliniata si tinuta intr-adevar cu ochii spre respectivele obiective ori daca “rezultatele promise dupa atingerea obiectivelor au caracter general sau particular” – altfel spus daca angajamentul oamenilor intr-o evaluare fugitiva ar putea aduce rezultate considerabile pentru intreaga societate ori numai pentru o mana de oameni implicati in aceasta poveste (fie ei si mineri care nu au alta sansa de calificare profesionala).

In final, i-as sfatui pe cei care doresc sa fructifice politic aceasta chestiune sa mai astepte sau sa renunte definitiv la demers intrucat daca in cifre absolute campania a reusit sa mobilizeze un numar atat de restrans de public, indiferent de zgomotul facut pentru colectarea de simpatie si angajament, este greu de presupus ca la un ipotetic transfer de simpatie catre politician numarul celor cu care politicienul se va alege de partea sa va fi mai mare decat al contestatarilor proiectului, alegandu-se insa in mod automat si cu o cantitate remarcabila de sustinatori ai proiectului si contestatari in mod automat ai respectivului politician – oameni care pana la acest eveniment, fireste nu aveau nici un motiv sa exprime aprecieri negative.

Mie imi este foarte clar unde se afla eroarea si imi e limpede ca pe proceduri logice si corecte, atat RMGC, cat si Guvernul ori celelalte parti implicate ar putea bascula favorabil (fiecare dintre ei) intreaga poveste. La fel de clar este ca nu voi arata aici cum anume se procedeaza in astfel de cazuri. Ceea ce insa as vrea sa luati in considerare este faptul ca acest subiect ne omoara pe zona de perceptie externa – aici fiind vorba despre un investitor strain, al nu stiu catelea din ultimul an si jumatate care intra initial intr-o relatie presupus normala cu autoritatile romane, iar la un moment dat totul se blocheaza, totul devine instabil si la cheremul strazii, administratia fiind a nu stiu cata oara incapabila sa gestioneze problema.

II aud pe unii vorbind despre liste intregi de oameni, formatori de opinie si jurnalisti care ar fi luat bani de la RMGC in diverse forme – fireste, cum eu nu ma aflu intr-o astfel de situatie, chiar pot exprima un punct de vedere credibil – NU, nu mi se pare nimic condamnabil atata vreme cat banii au fost obtinuti cu respectarea legilor. Ceea ce insa mi se de-a dreptul ridicol este protestul acelorasi romani care, fie vorba intre noi, nu dau prea multe parale pe mediu si care astazi sunt pe cale sa ii lase in urma chiar si pe suedezi la acest capitol….si as putea da nenumarate exemple care sa sprijine ce am spus mai devreme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: