STIE IOHANNIS CAT DE IMPORTANTA ESTE IMAGINEA ROMANIEI?

Leave a comment

November 20, 2014 by diplomatiepublica

Fie a acceptam sau nu, realitatea romaneasca s-a modificat dramatic odata cu anuntarea rezultatelor alegerilor prezidentiale din 16 Noiembrie 2014. Iohannis, neasteptat, devine Presedintele ales al Romaniei.

iohannis

Traversam probabil una dintre cele mai atipice perioade din scurta dar vesela democratie romaneasca postdecembrista – o perioada a zbuciumului electoral dar si o perioada in care datorita succesului unui presedinte total atipic, tara se afla sub lupa diverselor categorii de public extern.

Probabil ca astazi realizam foarte putin contextul in care ne aflam si bine ne-ar prinde sa constientizam ca el ne deschide ca tara si natiunea spre noi oportunitati de reconfigurare a unei identitatii. Cu vremea, de ce nu, aceasta identitate se poate transforma in identitate competitiva, ceea ce nu ar fi rau deloc.

Scopul discutiei noastre, insa, nu este acela de a gasi in persoana lui Klaus Iohannis eroul de care Romania avea nevoie pentru a-si repara imaginea externa si probabil ca altii sunt chiar mult mai talentati in a-i ciopli statui noului presedinte ales, dar noi trebuie sa observam ca o conjunctura aparent si pana acum fericita ne readuce in prim planul perceptiei internationale pe o traiectorie meteorica in mod normal irepetabila sau cu care te intalnesti de foarte putine ori intr-un secol. Asa cum am aratat, transferul dintr-o zona de pereptie periferica, intr-una cenrala sau relativ centrala se poate face doar in urma unor evenimente cu adevarat istorice. Acest lucru ma obliga sa spun ca trebuie sa profitam de oportunitate si trebuie sa facem un efort de a ne profila cat mai bine in ochii partenerilor nostri externi.

Ceea ce probabil va trebui sa facem in perioada imediat urmatoare este sa confirmam prin metode tehnice precise de recredibilizare a statului si a tarii in general, sa evitam toate acele capcane de conduita care ne-au decredibilizat cu consecventa si sa profitam de atentia care deocamdata ni se ofera pentru a construi pe o platforma de credibilitate acceptabila daca nu chiar solida un brand de tara echilibrat si puternic.

Aceia dintre actorii politici ce se vor urca in acest tren si vor contribui la aceasta noua constructie care nu este nici doctrinara si cu atat mai putin politica, in sensul rudimentar de pana acum, vor avea la randul lor sansa reabilitarii in fata unui public manipulat sau nu, dar  unui public ce devine incet dar sigur majoritar si determinat impotriva sistemului.

Din aceasta perspectiva Iohannis incepe sa se consacre ca un element declansator al unui proces pe care in mod traditional Romania are talentul sa-l iroseasca. De aceea cred ca etapa retalierii si a responsabilizarii inutile a adversarilor politici ai noului presedinte ales este inutila, consumatoare de timp si redundanta. Prin urmare, cred ca aceasta etapa trebuie depasita.

Daca vom ramane blocati in matricea razboiului politic pe directia liniei care ar trebui sa uneasca palatele Victoria si Cotroceni sau daca vom mima o colaborare institutionala in spatele careia se vor intampla tot felul de lucruri ciudate, daca vom cuta in continuare niste vinovati inexistenti prin norii de gaze lacrimogene atunci nu vom face altceva decat sa plictisim a nu stiu cata oara un public extern caruia Romania ii atrage atentia destul de rar.

Totodata Iohannis trebuie sa isi constientizeze rolul pe care o conjunctura favorabila i l-a daruit fara ca el sa depuna un efort prea mare si sa isi faca un inventar lucid al elementelor de decor cu care s-a inconjurat in campanie. Unele dintre aceste “elemente de decor” au fost aproape invizibile in campanie (desi unele dintre acestea nu si-au dorit exact asta) pentru ca intreaga atentie s-a concentrat asupra candidatului, insa astazi, odata cu incheierea razboiului politic (ori presupusa incheiere) este de asteptat ca profilul acestor indivizi sa fie mai puternic – un profil insa pe care opinia publica, tinerii frumosi, macovistii si alte categorii razvratite s-ar putea sa-l asimileze ceva mai greu.

Partidele politice, conglomeratele si alte forme de organizare cu scop declarat pentru castigarea puterii vor trebui sa inteleaga, cel putin pentru o perioada, semnificatia votului antisistem si sa faca un pas in spate, iar Iohannis, pentru a continua sa performeze ca vector credibil va trebui sa se protejeze impotriva capusarii care cel mai probabil il va supune unui transfer de buna imagine dinspre el spre aceste grupari si niciodata invers.

Dupa un lung sir de ocazii pe care Romania le-a ratat in existenta statului unitar, astazi suntem macar in posesia listei cu lucruri pe care nu trebuie sa le mai repetam, iar unul dintre acestea este chiar atentia pe care Presedintele trebuie sa o acorde imaginii de tara si credibilitatii Romaniei in plan extern. Daca Iohannis va intelege ca instrumentele diplomatiei publice sunt singurele care pot rezolva majoritatea problemelor aparent de nerezolvat in planul managementului perceptiei noastre externe, atunci el va reusi o performanta inca neegalata de predecesorii lui ori de oamenii politici care au avut sau inca mai au nazuinte comparabile cu ale lui.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: