FRANTA, O TARA CARE TREBUIE SA CONFIRME. ACUM!

Leave a comment

January 9, 2015 by diplomatiepublica

FRANCE-ATTACKS-MEDIA-POLICE-SEARCHAm preferat sa ma abtin de la orice comentariu legat de tragedia petrecuta miercuri la Paris pentru ca moartea violenta a unor oameni genereaza durere – o durere surda a fatalitatii. Voi pastra, asadar, o anumita parte a observatiilor pe care doresc sa le fac intr-o zona de rezerva si promit sa revin, la un moment dat, asupra lor.

Franta sufera de doua zile o tragedia inimaginabila, dar o tragedie la fel de ingrozitoare precum cele intamplate la Jocurile Olimpice de Munchen, cea intamplata in New York – SUA la 11 Septembrie sau tragediile intamplate la Londra, Madrid sau Boston. Vieti neinovate sunt luate dramatic si arbitrar iar durerea se instaleaza in acelasi fel, oriunde pe glob. O crima a fost, este si va ramane o crima.

Eu nu subscriu in nici un caz la teza interactiunii culturale, a interactiunii religioase intre crestini si musulmani. Aici vorbim despre o crima odioasa,  suntem in fata unei interactiuni a infractiunii cu viata normala – vorbim despre interactiunea intre infractorul deosebit de periculos si cetateanul neinarmat care isi vede de viata si treaba lui. A-i da acestei asimetrii o alta conotatie hiperbolizanta inseamna sa confirmam ceea ce gruparile teroriste doresc sa confirme.

Evident ca in fata unei infractiuni de o asemenea gravitate, asteptarile societatii care respecta regulile vietii civilizate in statul de drept si care platesc din munca lor zilnica statul de drept pentru a exista si a se exercita, se indreapta catre identificarea, retinerea (extragerea din societatea libera), judecarea si pedepsirea exemplara si corespunzatoare a faptuitorilor de infractiuni. Cum de mai bine de 48 de ore de la momentul tragediei, Franta NU reuseste sa extraga aceste pericole din societate, astfel neputand da garantii societatii ca ei vor fi judecati si condamnati corespunzator, apare, rostita sau nu, deziluzia – neincrederea.

Din pacate, cu aceasta realitate trebuie sa se obisnuiasca Franta – o tara inarmata pana in dinti, cauta prin toate cotloanele doi dementi inarmati pana in dinti si…nu-i gaseste. Tot Franta va trebui sa accepte obiectiv intrarea in statisticile mondiale de victime ale terorismului, fapt care va atrage consecinte directe si indirecte asupra credibilitatii ei, atat in plan intern, dar mai ales international.

Este vorba despre aceeasi Franta, extrem de eficienta in colectarea taxelor, redutabila in prinderea soferilor care ruleaza cu viteze mari pe sosele, dar care se dovedeste incapabila sa puna mana pe doi teroristi criminali ce au ucis si ranit francezi, care francezi, culmea, din munca lor plateau statul tocmai pentru a fi protejati. Cred ca inainte de a ne lasa purtati pe valurile gesturilor simbolice, ar trebui sa judecam mai obiectiv, mai lucid si mai rece aceasta intamplare nefericita.

De asemenea, mi-a mai atras atentia un aspect deloc neimportant – toata lumea (in special cea politica) face apel la solidaritate, dar niciunul dintre “marii” europeni care s-au inghesuit “sa fie” Charlie n-au facut apel la toleranta si consolidarea principiului multiculturalitatii.

Ce sa insemne asta? Oare nu cumva toleranta, promovarea multiculturalitaii erau pietre de temelie la baza constructiei europene? Cum se face ca la prima cumpana, noi europenii, ne lepadam tocmai de principiile despre care spunem ca de-au unit?  Cine suntem, unde suntem si cine ne sunt de fapt partenerii europeni?

Ininte de a da necesarele raspunsuri la intrebarile de mai sus, poate ar trebui sa ne indreptam putin atentia catre administratia centrala condusa vremelnic de Hollande, dar tinand aproape si studiile (Global Terrorism Report 2014) care spun ca sistemele politice slabite si guvernele in criza de legitimitate fata de grupurile care exprima plangeri neascultate de nimeni, genereaza intr-o masura mai mare terorismul dect neajunsurile economice.

Daca asa stau lucrurile, intr-adevar, atunci se justifica sa il mai intrebam o data de “vizionarul” Hollande daca isi mentine aprecierile legate de comunitatea de musulmani din Franta, pe premierul Valls daca isi sustine in continuare statisticile rasiste (si ilegale acolo) legate de emigrantii est europeni si infractionalitatea care li se atribuie, si s-ar cuveni sa mai intrebam si societatea franceza daca a reusit sa se lamureasca de ce doamna Le Penn beneficiaza de un suport si o reprezentativitate atat de insemnata in legislativul de la Paris.

Dincolo de aceste evidente dileme nelamurite, o crima este o infractiune care trebuie sanctionata cu fermitate, indiferent de numarul victimelor si indiferent daca victimele sunt scriitori, caricaturisti, simplii muncitori, francezi sau oameni de alta nationalitate.

Ceea ce trebuie sa retinem, insa, din aceasta trista poveste, este ca solutiile in aceasta situatie si situatiile similare cu aceasta, trebuie sa ramana in spiritul si cadrul de dezvoltare al societatii noastre europene, careia cu toti pretindem ca ii apartinem si pe care dorim sa o reprezentam pe mai departe.

PS – PJ Crowley (fost purtator de cuvant al Departamentului de Stat) a remarcat foarte bine mesajul liderilor religiosi musulmani de la Londra – “cel mai mare afront adus Profetului este sa ucizi in numele lui!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: