DE CE PIERDEM IN LUPTA MESAJELOR CU MOSCOVA?

Leave a comment

June 22, 2015 by diplomatiepublica

euruEste aproape imposibil de determinat momentul „post Maidan” în care Bruxelles (ul) a ieşit învingător din confruntarea de mesaj cu Moscova.

Istoria ultimilor 50 de ani a consacrat două prejudecăţi pe cât de simpliste, pe atât de solide în conştiinţa oamenilor – anume că occidentalii (a se citi Europa de Vest) este un truth teller consacrat, iar Rusia un lie teller la fel de consacrat. Întrebarea care se pune legitim este – oare cum pot rata occidentalii atâtea şanse de a fi convingători, pornind la lupta argumentelor cu  un asemenea avantaj?

Săptămâna trecută, mai exact pe 17 iunie 2015, ambasadorii statelor membre UE la Bruxelles au convenit asupra unui document care prelungeşte sancţiunile aplicate Federaţiei Ruse cu încă şase luni – adică până la finalul lunii ianuarie 2016.

Decizia a fost motivată public printr-un argument cel puţin bizar – sancţiunile trebuie să acopere perioada în care se face analiza modului de aplicare a acordurilor de la Minsk, adică până la finalul anului 2015.

Imediat după această decizie Moscova şi-a poziţionat tunurile multi palier şi a transmis atât din perspectivă politică, cât şi militară un set de mesaje care sună aşa:

  • Europa încearcă să îi pedepsească pe locuitorii peninsulei Crimeea pentru rezultatul referendumului unde s-a decis reunificarea cu Federaţia Rusă.
  • Conform principiilor Dreptului Internațional este absolut inacceptabilă discriminarea localnicilor din Crimeea şi Sevastopol.
  • Metodele de șantaj politic şi economic nu mai pot schimba nimic – sancţiunile nu au nici un viitor.
  • Este greşit să se aştepte ca aceste sancţiuni să conducă la sacrificarea intereselor naţionale şi poziţia în probleme cheie.
  • Se studiază o gamă largă de măsuri pe care Moscova le va lua şi care depind de deciziile Uniunii Europene.
  • Prin răspunsul Rusiei la sancţiunile aplicate de Uniunea Europeană, aceasta (UE) a pierdut 100 de miliarde de Euro şi peste 200.000 de locuri de muncă, aceasta fiind concluzia Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg.  

Prin mesajul său, Moscova acoperă foarte bine componenta de moralitate – Europa (în traducerea Kremlinului) îi pedepseşte în mod nelegitim pe civilii din Crimeea – identificându-se astfel cu precizie cine are de suferit (cetăţeanul neangajat politic şi militar) şi cine se face responsabil de această suferinţă, respectiv Uniunea Europeană. Totodată, la fel de lipsit de legitimitate este şi „şantajul politic şi economic” ori presupusa aşteptare ca Rusia să renunţe la a-şi urmări interesele naţionale.

Efectele economice nu sunt invocate în mod clasic pentru a nu se produce percepţia unei victimizări excesive – altfel spus, Moscova ne semnalează că există efecte, însă ele rămân nesemnificative pentru Putin a cărui atitudine rămâne neafectată, ba mai mult, cea care a pierdut cel mai mult din această poveste este Uniunea Europeană (100 de miliarde) şi populaţia Uniunii Europene, în mod direct (200.000 de locuri de muncă).

Evident că lucrurile nu stau deloc aşa şi este oarecum clar că Putin se resimte profund în urma sancţiunilor care sunt încă din categoria „soft” pe lângă altele care ar defecta într-o şi mai mare măsură capabilităţile lui reale.

Europa însă, comunică disproporţionat şi nu este foarte clar dacă o face din comoditate, din lipsă de expertiză (ceea ce este foarte foarte posibil) ori pentru că nu are mijloacele cele mai bune.

Din mesajul Europei am aflat că sancţiunile vin ca răspuns la un act nelegitim (un mesaj prezumat), că decizia a fost adoptată cu unanimitate (iarăşi un mesaj prezumat) şi că durata prelungirii caută o simetrie arbitrară cu perioada de implementare a acordurilor Minsk.

Dacă în perioada pre Maidan, în timpul evenimentelor din Kiev ori imediat după alegerea noului Preşedinte, forţele occidentale se vedeau obligate să îşi argumenteze mesajele cu elemente de moralitate, conflict, cu elemente care indicau oamenii ce au de suferit în urma agresiunii ruse şi chiar îl identificau foarte precis pe responsabilul pentru suferinţele provocate oamenilor, astăzi marea majoritate a acestor argumentaţii se prezumă a fi cunoscute, asimilate şi înţelese de toată lumea, ele rămânând ascunse în spatele unor concepte mult prea vagi precum „Acordurile de la Minsk”.

Cum în astfel de situaţii memoria colectivă a comunităţii internaţionale nu reprezintă ceva pe care ne putem baza, la momentul vorbirii contrapunem patru dintre cele cinci argumente generice de framing ale mesajului rusesc unui mesaj european eliptic de mai toate contraargumentele care în mod normal ar trebui sa fie aduse.

In perioada anexării Crimeei, iată care a fost echilibrul aproape perfect al mesajelor transmise de Washington către Moscova şi de Moscova către Washington:

Framingul Rusiei în ce privește SUA

Responsabilitate – 49% din total mesaje.

Conflict – 25% din total mesaje.

Moralitate – 14% din total mesaje.

Framingul SUA în ce priveşte Rusia

Responsabilitate – 40% din total mesaje.

Conflict  – 20% din total mesaje.

Moralitate – 27% din total mesaje.

Poate că fiind ceva mai atent Bruxelles ul la astfel de „amănunte”, pe viitor va reuşi să fie mai convingător atât pentru publicul occidental care resimte nevoia unui acoperiş solid deasupra capului, cât şi pentru publicul pro rus care ar putea afla că susţine o cauză a demenţei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: