GRECIA TROPAIE PE LANGA SANSELE CARE I SE OFERA

Leave a comment

July 6, 2015 by diplomatiepublica

comm-crisisGrecia traversează în această vară o perioadă destul de agitată, dar nu îndeajuns de agitată pentru a se califica drept dramatică pentru un popor obişnuit cu senzaţiile tari.

Ceea ce nu se prea spune este că Grecia nu se confruntă pentru prima dată în istorie cu o criză economică de această intensitate, precum nu se vorbeşte (din păcate) despre faptul că în istoria lor, grecii au mai spus odată OXI (NU!) –iar la acel moment au spus-o cu un spor de legitimitate. ZIUA MARELUI NU! se sărbătoreşte în Grecia pe 28 Octombrie şi semnifică momentul când Grecia a răspuns negativ în 1940 Italiei fasciste la cererea de cedare a unor puncte strategice de pe teritoriul naţional.

pensionari

Poate că atunci când ne propunem să analizăm ceea ce se întâmplă astăzi la Atena ar trebui sa luăm în considerare un „modus operandi” specific grecilor şi numai lor.

Ceea ce trebuie clarificat astăzi este dacă această criză este una economică sau dacă, dimpotrivă, este una eminamente politică. Răspunsul, din păcate nu poate fi decât unul – criza Greciei este una politică ce acumulează mai multe categorii de fracturi şi inadvertenţe, desincronizări şi defazaje de manieră între noua putere instalată la Atena şi ceea ce numesc ei astăzi „creditorii internaţionali”. Prin urmare, soluţia la o criză veritabil politică nu poate fi de altă natură decât politică.

Prin urmare, Grecia trebuie să răspundă politic corect la solicitarea creditorilor de a-şi plăti datoriile, iar creditorii – FMI şi Uniunea Europeană trebuie să cupleze corect politic pentru ca afacerea să pară măcar acceptabilă în faţa unui public internaţional sensibil la aruncarea pe geam a contribuţiilor lor.

Ceea ce nu vede Grecia, din păcate, şi nici UE nu vede, este că Grecia trece cu acest balamuc pe lângă oportunităţi imposibil de reprodus în viitor. Astăzi când întreaga lume încearcă să se războiască cu propria competitivitate şi cu competitivitatea altora pentru a asuma, dacă se poate, cel mai competitiv, astăzi când Rusia produce tensiune şi nelinişte in sud-estul Europei punând presiune pe frontierele Ucrainei, când dinamica BRICS mută cumva centrul de greutate al atenţiei internaţionale, toată planeta a întors privirea către Grecia – o ţară cu mai puţin de zece milioane de locuitori, repartizaţi total atipic – jumătate în Atena, iar cealaltă jumătate în aşezări cu sub 1000 de locuitori.

Costurile pentru obţinerea acestui grad de atenţie este evident gigantic şi se poate observa aceasta cu ochiul liber, însă odată obţinută această atenţie ar fi aberant să fie irosită.

Spuneam în materialele noastre anterioare că statele, ca actori internaţionali se împart după atenţia de care beneficiază în mai multe categorii si este foarte clar că Grecia nu se plasa în nici un caz în categoria statelor cu o poziționare de atenţie centrală. Astăzi însă, şi nu pentru multă vreme, evenimentele au deplasat-o din grupul periferic al statelor nevorbitoare de limbă engleză, al statelor cu economii nerelevante şi al statelor cu populaţii nu foarte numeroase către o zonă centrală, atipică, dar totuşi o zonă de percepţie unde fiecare gest politic este bine observat de comunitatea internaţională.

Pentru ca suferinţa oamenilor care au făcut posibilă această „deplasare atipică” în spectrul de atenţie să fie valorizată cumva, este necesar ca Atena să îşi amintească foarte rapid (dacă nu cumva este deja târziu) care sunt obiectivele şi năzuinţele publicului intern şi extern în ceea ce priveşte statul elen şi să elaboreze cu motoarele turate la maxim o strategie integrată de proiecţie externă a unui pachet de reforme credibile printre care şi reformele atât de hulite „impuse” de creditori, respectiv reformarea sistemului bugetar şi combaterea corupţiei şi evaziunii fiscale.

Din păcate, astăzi în Grecia guvernează un partid de extremă stânga – un partid care şi-a dat proba populismului obscen în alegeri, atunci când tocmai despre corupţie şi evaziune fiscala propovăduia cu suflu revoluţionar şi energie nouă. Realitatea ne arată că Siriza nu a operat nici o reformă promisă şi că joacă în continuare cartea populismului care i-a adus atâtea beneficii electorale şi încă îi mai aduce.

Prin urmare Grecia este în faţa unei situaţii limită, dar nu una care să îi dea fiori reci, ştie ce îşi doreşte publicul intern şi străin pentru că guvernul Siriza prin vocea lui Tsipras tocmai aceasta rosteşte fără a-şi pune măcar problema transpunerii vorbelor în fapte, îşi ţine pensionarii la cozi în faţa băncilor închise, dar nu reuşeşte să transforme această tragedie într-o oportunitate şi un nou început.

yanisvarooufakis0706

Demisia ministrului de finanţe Varoufakis poate reprezenta o rază de speranţă. Este foarte clar că o putere politică de extremă stânga poate atrage atenţia publicului extern prin inedit, zgomot şi dezastrul instituţional, însă niciodată, dar niciodată un partid precum Siriza nu va putea construi nimic pentru sine şi pentru ţara unde se manifestă. Aşadar, demisia lui Varoufakis poate reprezenta o speranţă dacă şi numai dacă Grecia înţelege că rolul bufonilor se încheie aici, odată cu o atât de necesară demisie sau demitere a lui Alexis Tsipras. Dacă însă grecii se vor lăsa în continuare amorţiţi de şi îmbătaţi de premierul Sirizei, atunci tragedia Greciei va deveni un fapt normal cu care publicul se va obişnui şi pe care, cu cinism trebuie s-o recunoaştem, o va trata aşa cum tratează astăzi subiectul anexării nelegitime a Crimeei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: